Au urmat zile in care tot ce am facut a fost sa ne bucuram de iarna, cum am putut mai bine.
Azi eram hotarate sa stam langa foc (un calorifer cu vopseaua scorojita) si sa povestim. Eram aproape sigura ca nu eu voi fi prima lovita de somn.
Ii explicam hotarata Mirunei ca Printii de Scortisoara dispar la fel de repede cum apar, lasandu-ti narile infundate cu un miros placut si fata umflata de plans. Nu, nu eram trista, nici ele nu erau. Eram mai bine ca niciodata , eram fericite ca ne avem una pe alta. Era pentru prima oara cand adevarul nu durea mai deloc.
No comments:
Post a Comment