S-a incheiat acum ceva timp. Nu stiu exact momentul pentru ca a venit treptat. Nu a fost ceva cu care sa ne luptam , a fost ceva pe care l-am luat ca atare , nu a m protestat si am ajuns sa ne obijnuim cu el , cautand fiecare parti diferite de care sa traga pentru a scapa cumva de aici basma curata.
Adevarul e ca suntem toate de vina si ca nu vad cum am putea ajunge unde eram odata. Sii stii de ce ? pentru ca am invatat sa mintim , pentru ca avem orgolii mari , pentru ca am imprumutat prea multe lucruri , pentru ca .... ce mai conteaza? acum nu mai e nimic.
cele 10.000 de 'pentru ca ' acum nu mai conteaza, pentru ca nu e nimeni dispus sa treaca peste "hopu" asta astfel incat sa schimbe lucrurile .
Nici macar eu , pentru ca stiu cava fi degeabea , ca oricum nu va mai conta si ca odata cu vara ne vom despartii de tot.
Si va durea enorm , pentru ca ati fost singurele persoana fata de care ma simteam eu , si aveam incredere. Dar adevarul nu e mereu cea mai buna politica pentru ca ne-am dat armele pe fata mult prea devreme , am reusit sa ne citim una pe alta si sa ne dam seama de ce suntem in stare. Si , normal , nu ne-a placut , asa ca am inceput sa aruncam in noroi , sa cautam vinovata , sa distrugem tot ce avea, acel ceva care oricum atarna de un fir de ata .
Mi-e dor de noi.
Asa e in fiecare prietenie. Suisuri si coborasuri. Am ajuns sa ne fie rusine sa spunem adevarul si ce simtim. Si doare. Doare ca lumea a ajuns sa se teama de proprile sentimente. Si cand gasesti o persoana, doua in fata carora sa te destainui, asupra carora sa-ti reversi sentimentele, alaturi de care te simti om si asta te face fericit esti in al noulea cer. Pana cand apar divergente si acolo... in micul tau coltisor privat de Rai. Viata nu e intodeauna roz, dar trebuie sa incepem sa o mai coloram...
ReplyDelete