Am aruncat o privire speriata spre Miruna care iesi calma din apartament fara sa zica nimic. Toate aveau o perioada proasta. Era ciudat cum desi se simteau la fel si erau foarte bune prietene nu vorbeau niciodata prea mult despre asta, preferau sa astepte sa se rezolve de la sine. Erau atat de diferite si totusi semanau atat de mult desi nu isi dadeau seama inca. Am inchis ochii. Conexiunea se intrerupse. Refuzam promt gandul de a deschide ochii si a continua sa ma uite la televizor. Trebuia sa fac ceva. Dar ce? Ma simteam neputincioasa. Am deschis ochii, m-am ridicat, am intrat in bucatarie si mi-am facut o cafea. M-am lasat ametita de mirosul iconfundabil de cafea proaspata. Am inchis cu incredere ochii din nou in timp ce imi doream cu ardoare ca atunci cand ii voi deschide totul sa fie altfel sau macar sa se fi schimbat lucurul care ma durea cel mai tare. Am strans din ochii si apoi incet, am indraznit sa ii deschid. Singurul lucru diferit era ca nu mai stateam singura la masa, Adela ma privea ingrijorata.Mi-am sters stangaci o lacrima si i-am zambit mecanic. Adela isi puse mainile in jurul mei si ofta.

Era clar ca fetele aveau nevoie de o pauza si cum era vacanta de iarna si nu aveau nevoie de niciun motiv era timpul de ceva nou.

Nobody said it was
easy
It's such a shame for us to part
Nobody said it was easy
No one
ever said it would be this hard
Take me back to the start