Frustration.

Da. E sambata dimineata iar eu stau plictisita pe covor. Adela cauta ceva prin bucatarie iar Anne si Denisa sunt in stanga mea , se uita la televizor. Mi-e asa de somn , dar nu vreau sa dorm , asa ca imi iau haina , pachetul de tigari si plec.Restul se uita curioase la mine , desi vor sa para dezinteresate , incercand sa-mi arate ca s-au obijnuit cu caracterul meu ciudat.
Ies din bloc si imi aprind o tigara , pentru prima data nu mai are gust , pentru prima data e seaca si imi ranjeste nepolicos , as putea sa o arunc si sa-i arat ca imi pasa de ea , dar nu eu cntinui sa fumez nepasatoare , acceasi tigara lenesa cu gust de flori ofilite , ce mi-a fost prieten inca de la 15 ani.
M-am dus in parc , stiam ca e singurul loc care in momentul asta ma putea linistii si in care puteam face ceva poze. M-am plimbat cel putin o ora incercand sa cuprind parcul cu privirea ,am facut cateva poze la fel de fade ca si tigara ce ardea anosta in mana mea. Dupa cateva incercari am renunat. Sunt infecte , pline de nimic , fade , slute , sunt ingrozitoare , dar ranjesc speriate de parca le-ar fi frica de mine.
Ma asez pe o banca , imi deschid Ipodul , imi aprind o alta tigara si stau. Pur si simplu stau acolo ,uitandu-ma in gol , gandindu-ma ca sunt o mare fraiera pentru ca inca imi mai pasa . Inca mai am fluturi in stomac si ma lupt in fiecare clipa cu ei si cu nelnistea asta.
Stiu ca ele inteleg si ca au fost langa mine de la inceput , m-au incurajat si m-au facut sa rad de fiecare data cand ma innecam in lacrimi , dar mi-ar placea ca lucrurile sa se rezolve , mi-ar placea sa pot sa ignor , sa derulez totu' pana la momentul in care toate stariile astea ar disparea.
Vroiam sa ma intorc dar ceva , ceva ma retinea pe banca aia din parc , ceva imi spunea ca ar trebui sa mai astept putin.