We all have our problems

Nu-mi vine sa cred. Dupa multe , multe lametari a avut curajul sa-i ceara nr de telefon.sunt asa mandra de ea. Desii acum are o fata speriata si emotionata dorindu-si in accelasi timp ca vlad sa nu raspunda dar cu toate astea sa vorbeasca cu el.
In cele din urma , Vlad a raspuns si dupa 5 minute de conversatie ametita au stabilit sa se vada intr-o ora in fata cafenelei. Dupa ce a inchis telefonul , Anne a inceput sa tipe atat de tare incat am fost nevoite sa ne acoperim urcehiile , apoi a inceput sa cante si sa danseze intreptandu-se spre dulap. Si-a scos cam jumatate din haine incercand sa gaseasca ceva. Normal ca in cele din urma a ajuns sa faca o combinatie intre hainele tuturor.
A iesit pe usa cu un zambet larg , cantand ceva ce suna a the strokes .
Eu si Adela ne-am dus ametite pe balcon sa fumam. Am incercat din rasputeri sa ne aducem aminte ceva din seara trecuta dar tot ce am reusit sa ne amintim au fost mici fragmente de zgomote ,alcool si excursiile la baie, Am inceput iar sa radem .
Dupa catva minute bune de ras , telefonul a sunat iar Adela care se mai calmase s-a repezit spre telefon , tinand tigara in gura foarte smechereste.
“Da”
“Hey.Rares la telefon. Miruna e? vroiam sa vorbesc cu ea despre asrea”
“Hey Rares”Adela se intoarce spre mine iar eu ma uit speriata facandu-i semn sa ii spuna ca nu sunt acasa. “ Miruna e plecata dupa tigari , aaaahm ii zic sa te sune cand ajunge ,Ok?
“Aaaaahmm… spunei ca o astept la cafenea. Stie ea unde.”
“Ok”
“Ms mult. Pa”
“Pa.”
Se intoarce spre mine cu privirea aia “ce o sa faci” si imi pune zeci de intrebari uitand total de tigara ei si de durerea de cap care o tortura .
I-am spus ca nu ma duc iar in momentul urmator a inceput un discurs despre cat de toanta si ametia sunt pentru ca nu ii zic ce simt..
O iubeam , dar nu puteam sa mai aud discursu asta inca odata asa ca i-am pus mana la gura si m-am uitat speriata la ea timp de 2 minute apoi am fugit pe balcon si mi-am aprins o alta tigara.