Good Morning Sunshine

Lumina strapungea cu ura perdeaua si ma obliga sa deschid ochii. I-as fi deschis daca mi-as fi amintit cum se face asta. Doamne, nu imi mai simt capul! Eram ametita si abia trezita incercam sa imi dau seama cine sta pe mine. Daca as putea sa vad mai clar. Sforaia. Clar-Adela. Cu un cot in stanga si un cot in dreapta am reusit sa ma dau jos din pat si deoarece ma simteam prost ca tocmai le lovisem pe cele doua petrecarete le-am invelit cu o patura si le-am zambit. Dupa inca o bere si niste glume deplasate, Adelei i se instalase din nou zambetul cald pe fata, desi acum era mai stramb si avea o privire pierduta, nu o condamn nici eu nu stiam sigur cat bause in seara aia.
Fetele dormeau duse asa ca mi-am luat haina si am iesit afara. Desi era frig soarele stralucea cu putere, iar capul meu era din ce in ce mai greu. O durere surda imi impungea stomacul si nu stiam cum sa ajung mai repede la cafeneaua de la colt. Am intrat repede si am luat vesnica Mocha si m-am asezat la masa din colt. Ca deobicei, eram mult prea ocupata sa il privesc pe Vlad cum prepara frisca, cum spala canile sau pur si simplu cum sta langa tejghea. Uitasem complet ca sunt aici pentru a bea cafea. Nu imi venea sa cred ca desi veneam aici mereu inca nu imi facusem curaj sa intru in vorba cu el, noroc cu placuta pe care o purta mandru in piept: VLAD. Mi-am aprins o tigara si plina de incredere mi-am luat cafeaua si m-am asezat langa tejghea. El mi-a zambit si m-a intrebat daca imi mai poate oferi ceva. In momentul ala se pare ca toata berea de aseara imi revenise in sange si in loc sa zic : "A,nimic, mersi!" tot ce a iesit din gura mea a fost "Da, vreau numarul tau de telefon!".
Doamne Anne, Doamne altceva nu ai gasit?
Vlad incepu sa rada, eu ma inrosisem. Simteam cum berea se revolta in stomacul meu si in 4 secunde stateam aplecata peste un vas de toaleta cu camera invartindu-se in jurul meu. Am tras apa si ma simteam de parca toata increderea mea de acum 1 minut s-a scurs pe teava. Am incercat sa respir si sa ma gandesc cum ies din cafenea fara sa dau de Vlad. Sunt asa penibila. O sa ies mare lucru. Dupa inca 4 minute de stat in baie, mi-am facut curaj si am iesit.

Supriza.

Vlad nu mai era. Mda se pare ca ne-a scutit pe amandoi de o grija, nu mai calc aici in viata mea. Am dat sa ies dar domnul de la casa ma striga: "Domnisoara, bonul tau!". M-am intors, i-am zambit fortat, am indesat bonul in buzunar si am iesit. Am intrat in apartament si am trantit usa cat am putut de tare sa fiu sigura ca le trezesc pe ametite. Trebuiau sa vada asta. I-am intins bonul Mirunei mandra. Ea se uita nedumerita la mine si citi: cafe mocha- 8 lei, 0723589330 Suna-ma diseara.